AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care s-a format şi s-a dezvoltat pe teritorul unde trăieşte (şi în prezent), care este originar de aici; băştinaş, aborigen. [Pr: a-u-] – Din fr. autochtone.

Autohton ≠ străin, neautohton, venetic

AUTOHTÓN adj., s. v. băştinaş.

autohtón adj. m. (sil. a-u-; mf. -hton), pl. autohtóni; f. sg. autohtónă, pl. autohtóne

AUTOHTÓN ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane, popoare etc.) Care face parte din populaţia originară a unei ţări sau a unei regiuni; aborigen; indigen; băştinaş. /<fr. autochtone

AUTOHTÓN, -Ă adj. Băştinaş, de loc dintr-o anumită ţară. ♦ (Despre animale şi plante) Originar dintr-o anumită regiune. ♦ (Despre zăcăminte de cărbuni) Format pe locul de origine al plantelor din care provine. [Cf. fr. autochtone, it. autoctono < gr. autos – însuşi, chton – pământ, ţară].