BÂRLÓG, bârloguri, s.n. Vizuină de urs; p. gener. Vizuină a altor animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuş; locuinţă. – Din sl. brŭlogŭ.

BÂRLÓG s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.

BÂRLÓG s. v. vizuină.

bârlóg s. n., pl. bârlóguri

BÂRLÓG ~uri n. 1) Adăpost săpat în pământ de unele animale (urs, bursuc etc.); vizuină. 2) fig. Locuinţă mizerabilă (ferită de ochii lumii). /<sl. brulogu