BĂRBÍŢĂ, bărbiţe, s.f. 1. Şerveţel de pânză sau de muşama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă. 2. (Rar) Bărbuţă. – Barbă + suf. -iţă.

BĂRBÍŢĂ s. 1. bărbişoară, bărbuşoară, bărbuţă. (Purta o ~.) 2. bavetă, baveţică, (rar) bărbie. (~ la gâtul copiilor mici.)

bărbíţă s. f., g.-d. art. bărbíţei; pl. bărbíţe

BĂRBÍŢ//Ă ĕ f. Şorţ mic (de pânză, de muşama sau de material plastic etc.) care se leagă la gâtul copiilor mici (sub bărbie) când mănâncă; bavetă. /barbă + suf. ~iţă