BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl.A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

BĂTĂTORÍ vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpşi, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (A ~ pământul, zăpada.) 2. a se întări, a se înţeleni, a se învârtoşa. (Pământul s-a ~.)

bătătorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bătătoreáscă

A SE BĂTĂTOR//Í se ~éşte intranz. (despre pielea oamenilor şi a animalelor) A se îngroşa întărindu-se sub acţiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătuci. /Din bătătură

A BĂTĂTOR//Í ~ésc tranz. 1) (terenuri) A îndesa (pentru a face drept şi neted); a transforma în bătătură; a bătuci; a tăpşi; a bate. 2) (terenuri cultivate sau acoperite cu vegetaţie) A călca pe toată suprafaţa, distrugând plantele. 3) (pielea oamenilor şi a animalelor) A face să se bătătorească; a bătuci. /Din bătătură