BÁIE¹, băi, s.f. I. 1. Scăldat, scaldă, îmbăiere. 2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ♢ Expr. Baie de sânge = cantitate mare de sânge pierdută de cineva; p.ext. măcel. ♦ Clădire cu instalaţii speciale de îmbăiere; p.restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acţiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluţie chimică etc. în vederea unor operaţii tehnice; p.ext. lichidul, soluţia chimică etc. în care se fac asemenea operaţii. II. (La pl.) Staţiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja.

BÁIE², băi, s.f. (Reg.) Mină¹ (din care se extrag mineralele). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

BÁIE s. v. closet, mină, ocnă, subteran, toaletă, vece.

BÁIE s. 1. v. îmbăiere. 2. v. cadă. 3. baie de soare v. plajă.

báie (îmbăiere, cadă, mină) s. f., art. báia, g.-d. art. băii; pl. băi

BÁIE băi f. 1) Cufundare a corpului în apă (caldă), în alt lichid sau într-o substanţă pulverulentă (cu scop igienic, curativ sau din plăcere). A face ~. 2) Apă (sau alt lichid) folosită pentru îmbăiat; scăldătoare. ♢ ~ de sânge a) cantitate mare de sânge, pierdută de cineva; b) vărsare de sânge; măcel. 3) Clădire sau încăpere special amenajată pentru îmbăiat. ~ publică. 4) Vas mare pentru îmbăiat; cadă. A se spăla în ~. 5) Expunere a corpului (gol) la acţiunea diferitor factori externi (în scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate având izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; staţiune balneară. A pleca la băi. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operaţii tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide şi soluţii. 8) Lichid sau soluţie chimică folosite pentru efectuarea unor asemenea operaţii. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. băii; Sil. ba-ie] /<sl. banja