BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s.m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. şi f. Plantă sau animal rezultat din încrucişarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. - Din it. bastardo.

BASTÁRD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. şi Maram.) bitang. (Copil ~.) 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. şi Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. şi nordul Mold.) şpur, (înv.) copil. (Un copil legitim şi un ~.) 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ul este planta ori animalul rezultate din încrucişarea a două specii deosebite.) 4. adj. (TIPOGR.) batard. (Scriere ~.)

bastárd s. m., adj. m., pl. bastárzi; f. sg. bastárdă, g.-d. art. bastárdei, pl. bastárde

BASTÁR//D ~dă (~zi, ~de) m. şi f. 1) Copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. 2) Organism provenit din încrucişarea a două specii diferite; hibrid; corcitură. /<it. basttardo

BASTÁRD, -Ă s.m. şi f. 1. Copil din flori, nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucişarea a două specii diferite; corcitură. V. hibrid. [< it. bastardo].

BASTÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim. 2. hibrid. (<it. bastardo, germ. Bastard)

bastárd (-dă), adj. – Nelegitim. It. bastardo. Sec. XIX.