BELŞÍŢĂ, belşiţe, s.f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii, şi cu flori mari roşii, galbene sau pestriţe (Canna indica). -Et. nec.

BELŞÍŢĂ s. (BOT.; Canna indica) cană.

belşíţă s. f., g.-d. art. belşíţei; pl. belşíţe

BELŞÍŢ//Ă ~e f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzi sau purpurii, şi cu flori mari, roşii sau galbene, dispuse sub formă de spic în vârful plantei. /Orig. nec.