BÉRE¹, (rar) beri, s.f. 1. Băutură slab alcoolică, obţinută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malţului şi a florilor de hamei. 2. (Eliptic) Ţap, halbă, sticlă de bere¹ (1). – Din germ. Bier (influenţat de bere²).

BÉRE² s.f. Faptul de a bea. – V. bea.

BÉRE s. (înv. şi reg.) olovină. (O sticlă de ~.)

bére (băutură, acţiune) s. f., g.-d. art. bérii; (porţii, sorturi) pl. beri

BÉR//E ~i f. Băutură alcoolică slabă, spumoasă, obţinută prin fermentarea unei infuzii de malţ şi flori de hamei. O halbă de ~. [G.-D. berii] /<germ. Bier

bére s.f. – Băutură alcoolică slabă din hamei. Germ. Bier, modificat prin asociere spontană cu vb. bere (a bea), cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR). Trebuie să fi intrat în rom. cel puţin din sec. XVI; prima fabrică de bere care apare în documente este cea de la Iaşi, din 1560. În mr. din it. birra (Ruffini 103).