BETELÍE, betelii, s.f. Fâşie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în acelaşi loc (ca să se treacă prin ea un şiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămăşii sau ale iei. – Din bată.

BETELÍE s. bată, (reg.) brăcinăriţă, (Olt. şi Transilv.) veacă.

betelíe s. f., art. betelía, g.-d. art. betelíei; pl. betelíi, art. betelíile

BETELÍ//E ~i f. 1) Fâşie îngustă de stofă, aplicată în partea de sus a fustei sau a pantalonilor (pentru ajustare); bată. 2) Tivitură făcută în partea de sus a fustei sau a pantalonilor, prin care se trece o gumă, un şiret etc. în scopul ajustării. [Art. betelia; G.-D. beteliei; Sil. -li-e] /Din bată