BEZEÁ, bezele, s.f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuş de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.

bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle

BEZ//EÁ² ~éle f. Prăjitură preparată din albuş de ou bătut cu zahăr. [Art. bezeaua; G.-D. bezelei; Sil. be-zea] /<fr. baiser

BEZ//EÁ¹ ~éle f. fam. Sărut trimis cuiva cu vârful degetelor. [Art. bezeaua; G.-D. bezelei; Sil. be-zea] /<fr. baiser

BEZEÁ s. f. 1. (fam.) sărut trimis cuiva apropiind şi depărtând vârful degetelor de buze. 2. prăjitură făcută din albuş de ou bătut cu mult zahăr. (<fr. baiser)

BEZEÁ s.f. 1. Sărut trimis cuiva apropiind şi depărtând vârful degetelor de buze. 2. Prăjitură făcută din albuş de ou bătut cu mult zahăr. [Pl. -ele. / < fr. baiser, cf. ngr. bezes].

bezeá (-éle), s.f. – 1. Sărutare trimisă de departe, cu vîrfurile degetelor. – 2. Prăjitură din albuş de ou bătut cu zahăr. Fr. baiser, pronunţat normal bezé şi asimilat la decl. f. apocopate, ca tc. perde › perdea.