BI- Element de compunere însemnând „de două ori“, „dublu“, care serveşte la formarea de adjective şi substantive. – Din fr. bi-

BI- Element prim de compunere savantă care are semnificaţia „de două ori“, „dublu“. [Var. bis- / cf. fr., it. bi- < lat. bis – de două ori].

BI-/BIS- elem.

bi- Prefix de origine neol., care indică în principiu reduplicarea ideii exprimate în continuare. În practică, însoţeşte adesea cuvinte care, ele singure, nu sunt folosite în rom.: bicolor, bilinguu, biman, bimestru, etc. faţă de formaţiile pe baza cuvintelor care au şi uz independent: bilateral, bimensual, bioxid, etc. Lat. bis mai ales prin intermediul fr. bi-.