|
|
bifurca. 6 rezultate gasite
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărţi în două ramuri, în două direcţii, în două sensuri. – Din fr. bifurquer.
BIFURCÁ vb. 1. (reg.) a se crăcăna. (Ramuri care se ~.) 2. (pop.) a se încrăci, a se înfurci. (Drumuri care se ~.)
bifurcá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. bifúrcă
A SE BIFURCÁ pers. 3 se bifúrcă intranz. (despre drumuri, cursuri de apă etc.) A se divide în două (în formă de furcă). /<fr. bifurquer
BIFURCÁ vb. refl. a se despărţi în două ramuri, direcţii. (<fr. bifurquer)
BIFURCÁ vb. I. refl. A se împărţi în două (ca coarnele unei furci). [P.i. bifúrc. / < fr. bifurquer, cf. it. biforcare].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
