BINEVENÍT, -Ă, bineveniţi, -te, adj. Care soseşte la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu). [idem DEX'84]

BINEVENÍT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuvântat. (O ploaie, o măsură ~.)

binevenít adj. m., pl. bineveníţi; f. sg. binevenítă, pl. bineveníte

BINEVENÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care bucură prin venirea sa; venit la momentul oportun. 2) Care se produce la locul şi la timpul potrivit; adecvat unei situaţii; oportun. /bine + venit

!bíne-venít (oportun, agreat) (proiect ~) adj. m., pl. bíne-veníţi; f. bíne-venítă, pl. bíne-veníte

bíne venít (sosit cu bine) adv.+ adj. (~ din război)