BLAZÓN, blazoane, s.n. Ansamblu de elemente convenţionale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraş, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason.

BLAZÓN s. armoarii (pl.), emblemă, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ul unei case princiare.)

blazón s. n., pl. blazoáne

BLAZ//ÓN ~oáne n. 1) Semn simbolic al unui stat sau al unui oraş (zugrăvit pe drapele, monede etc.); stemă; herb. 2) Marcă de nobleţe a unei familii sau a unei dinastii; stemă; herb. /<fr. blason

BLAZÓN s. n. ansamblu de semne distinctive care constituie emblema unui stat, a unui oraş, a unei familii nobile etc.; armoarii. (<fr. blason)

BLAZÓN s.n. Semn, ansamblu de piese care constituie armoariile unui oraş, ale unei familii nobile etc.; stemă. ♦ (Rar) Scut. ♦ Descrierea prin viu grai sau în scris a unei steme. [Pl. -oane, -onuri. / < fr. blason].