BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr şi cu ten de culoare deschisă; bălan. ♢ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond.

Blond ≠ brun, brunet, oacheş

BLOND adj. bălai, bălan, galben, (pop.) gălbior, (înv. şi reg.) plăviţ, (reg.) plăvai, plăvan, plăviu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.)

blond adj. m., s. m., pl. blonzi; (persoană, dantelă) f. sg. blóndă, pl. blónde

BLON//D ~dă (~zi, ~de) 1) (despre păr, ten) Care este de culoare deschisă; gălbui; bălai. 3) şi substantival (despre persoane) Care are părul şi tenul de culoare deschisă. ♢ Bere ~dă bere de culoare deschisă, gălbuie. /<fr. blond

BLOND, -Ă I. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai. o bere ~ă = bere de culoare deschisă. II. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă). (<fr. blond)

BLOND, -Ă adj. (Despre păr, ten etc.) Deschis la culoare, gălbui, bălai. ♢ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. // s.m. şi f. Om cu părul, cu tenul blond. [< fr. blond].

blond (-dă), adj. – Bălai, cu părul auriu. Fr. blond. – der. blondă, s.f. (înv., dantelă de mătase); blondin, adj. (blond), folosit în poezia romantică şi format pe baza it. biondino, fr. blondin.