BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul structurii şi dezvoltării plantelor, al originii şi evoluţiei lor etc. 2. Adj. Care aparţine botanicii (1), care se referă la botanică. ♢ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecţii de plante vii, cultivate în condiţii naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

botánic adj. m., pl. botánici; f. sg. botánică, pl. botánice

BOTÁNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de botanică; propriu botanicii. ♢ Grădină ~că instituţie de cercetări ştiinţifice, care dispune de o grădină cu plante vii cultivate (în condiţii naturale sau în seră). /<fr. botanique

BOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la botanică. o grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (<fr. botanique)

BOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la plante. ♢ Grădină botanică = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. [< fr. botanique].