BOTÉZ, botezuri, s.n. 1. Ritual creştin de primire a cuiva printre credincioşii bisericii, însoţit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ♢ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârşirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioşilor şi a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericeşti. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

BOTÉZ s. (BIS.) 1. botezare, (înv. şi reg.) botejune. (~ al unui prunc.) 2. v. creştinare.

botéz s. n., pl. botézuri

BOTÉZ ~uri n. 1) Ritual creştin de primire în rândul credincioşilor a unui nou-născut, constând în afundarea lui în apă sfinţită şi în atribuirea unui prenume. ♢ Nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o luptă. 2) Apă folosită pentru săvârşirea acestui ritual. 3) Petrecere organizată cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza