BRANŞAMÉNT, branşamente, s.n. Legătură între o conductă principală a unei reţele de distribuţie (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) şi una secundară, care serveşte la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

BRANŞAMÉNT s. (TEHN.) ambranşament. (~ electric.)

branşamént s. n., pl. branşaménte

BRANŞAMÉNT ~e n. Porţiune de conductă care leagă o conductă principală de una secundară. /<fr. branchement

BRANŞAMÉNT s. n. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricităţii şi instalaţia aferentă a unei construcţii; ambranşament. (<fr. branchement)

BRANŞAMÉNT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [Pl. -te. / < fr. branchement].