BRÓNHIE, bronhii, s.f. Fiecare dintre cele două ramificaţii ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.

brónhie s. f. (sil. -hi-e), art. brónhia (sil. -hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. Brónhiile (sil. -hi-i-)

BRÓNHI//E ~i f. mai ales la pl. Fiecare dintre cele două ramificaţii ale traheii, prin care trece aerul în plămâni. [G.-D. bronhiei; Sil. -hi-e] /<fr. bronche, lat. bronchia

BRÓNHIE s. f. fiecare dintre cele două ramificaţii ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. (<lat. bronchia, gr. bronkhia)

BRÓNHIE s.f. Fiecare dintre cele două canale cartilaginoase în care se împarte traheea-arteră. [Gen. -iei. / < it. bronchi, cf. lat. bronchia, gr. bronchos – trahee].