BUBERÍC, buberici, s.m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dinţate şi cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. b u b r e k „rinichi“.

BUBERÍC s. v. brâncă.

BUBERÍC s. (BOT.; Scrophularia nodosa) (rar) scro-fulare, (reg.) brâncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră.

buberíc s. m., pl. buberíci

BUBERÍ//C ~ci m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu frunze dinţate, cu flori brune şi verzi, care creşte prin locuri umede. /<bulg. bubrek

buberíc (-ci), s.m. – Buruiană-de-bubă, Scrophularia nodosa. Bg. bubrek „rinichi“ (DAR).