|
|
bubuit. 4 rezultate gasite
BUBUÍT s.n. Faptul de a bubui; zgomot înfundat şi puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură. – V. bubui.
BUBUÍT s. v. bubuitură.
bubuít s. n.
BUBUÍT n. 1) v. A BUBUI. 2) Zgomot puternic şi înfundat, cu răsunet repetat, produs de o sursă oarecare (tunet, armă de foc, explozie etc.). [Sil. -bu-it] /v. a bubui
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
