BUDÍSM, s.n. Religie apărută în India în sec. V-VI î.Cr. şi atribuită lui Buddha, care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii, propovăduind renunţarea la orice plăceri. – Din fr. bouddhisme.

budísm s. n.

BUDÍSM n. Religie întemeiată în India în sec. VI-V î. e. n. de către Buddha, propovăduind pasivitatea şi supuşenia în faţa destinului, scufundarea în nefiinţă (nirvana) şi renunţarea la plăcerile vieţii. /<fr. bouddhisme

BUDÍSM s. n. religie asiatică, care, considerând viaţa un izvor de iluzii şi suferinţe, propovăduieşte renunţarea la orice plăceri şi atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare şi asceză. (<fr. bouddhisme)

BUDÍSM s.n. Religie răspândită îndeosebi în Asia orientală şi de sud, care propovăduieşte pasivitatea şi supunerea în faţa sorţii şi atingerea fericirii („nirvana“) pe calea renunţării la pasiunile şi plăcerile vieţii. [Cf. fr. bouddhisme < Buddha – iniţiatorul acestei religii].