BUTÓI, butoaie, s.n. 1. Vas de lemn făcut din doage, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea lichidelor, a murăturilor etc.; bute. ♢ Expr. Butoi fără fund = se spune despre cei care beau fără măsură. A vorbi ca din butoi = a avea vocea răguşită. ♦ Conţinutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrică la revolvere, în care se introduc cartuşele. – Bute + suf. -oi.

BUTÓI s. (pop.) poloboc, (reg.) bute, butoană. (Un ~ cu vin.)

butói s. n., pl. butoáie

BUT//ÓI ~oáie n. 1) Vas de mare capacitate, cu capetele mai înguste decât mijlocul, făcut din doage cercuite şi folosit pentru păstrarea diferitelor lichide, în special a vinului; bute; poloboc. ♢ A aduce a ~ a mirosi a butoi. A vorbi ca din ~ a vorbi răguşit. ~ fără fund se spune despre o persoană care (poate) bea mult. 2) Conţinutul unui asemenea recipient. Un ~ de vin. [Sil. bu-toi] /bute + suf. ~oi