CÂRCÉIE, cârceie, s.f. Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proţap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.

CÂRCÉIE s. v. brăţară.

cârcéie (piesă de legătură) s. f., art. cârcéia, g.-d. art. cârcéiei/cârcéii; pl. cârcéie/cârcéi

CÂRCÉIE ~ f. Obiect de lemn sau de metal cu care se leagă tânjala de proţap, când se înjugă a doua pereche de boi. /Din cârcel