CĂLĂTORÍE, călătorii, s.f. Acţiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat). ♢ Expr. (Ir.) Călătorie sprâncenată = urare care arată indiferenţa pentru plecarea cuiva. – Călători + suf. -ie.

CĂLĂTORÍE s. deplasare, drum, voiaj, (înv.) plimbare, umblet. (O ~ lungă şi obositoare.)

călătoríe s. f., art. călătoría, g.-d. art. călătoríei; pl. călătoríi, art. călătoríile

CĂLĂTORÍ//E ~i f. Drum pe care îl face cineva într-un loc mai îndepărtat. [Art. călătoria; G.-D. călătoriei; Sil. -ri-e] /a călători + suf. ~ie