CĂLCÁRE, călcări, s.f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii). – V. călca.

CĂLCÁRE s. v. cotropire, invadare, invazie, încălcare, năpădire.

CĂLCÁRE s. I. v. călcat. (ă hainelor.) II. v. în-călcare.

călcáre s. f., g.-d. art. călcării; pl. călcări

CALCÁRE s.f. v. calchiere.