|
|
căpătui. 6 rezultate gasite
CĂPĂTUÍ, căpătuiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A(-şi) face un rost, o situaţie. ♦ (Fam.) A (se) căsători. – Capăt + suf. -ui.
CĂPĂTUÍ vb. 1. v. îmbogăţi. 2. (pop.) a oploşi. (A ~ pe cineva într-o slujbă.)
căpătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căpătuiésc, imperf. 3 sg. căpătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căpătuiáscă
A SE CĂPĂTU//Í ma ~iésc intranz. A obţine pe căi necinstite o situaţie materială nemeritată; a parveni. /capăt + suf. ~ui
A CĂPĂTU//Í ~iésc tranz. A face să se căpătuiască. /capăt + suf. ~ui
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
