CALOMNIÉRE, calomnieri, s.f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] – V. calomnia.

CALOMNIÉRE s. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pâră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (O ~ ordinară.)

calomniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. calomniérii; pl. calomniéri

CALOMNIÉRE s.f. Acţiunea de a calomnia. [Pron. -ni-e-. / < calomnia].