CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre ţesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr gangrener, it. cancrenare.

CANGRÉNĂ, cangrene, s.f. Distrugere sau putrezire a unei părţi din ţesuturile unui organism. [Var.: gangrénă s.f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena.

CANGRENÁ vb. (MED.) a se necroza, a putrezi, (livr.) a se mortifica. (Un ţesut care se ~.)

cangrená vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. cangreneáză

cangrénă s. f., g.-d. art. cangrénei; pl. cangréne

A SE CANGREN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ţesuturi) A contracta o cangrenă; a deveni cangrenos. /<fr. gangrener

CANGRÉN//Ă ~e f. 1) Alterare a unui ţesut din organism (ca urmare a unei infecţii, a unui traumatism, a unor tulburări circulatorii etc.). 2) fig. Stare de descompunere morală, de corupţie etc. [G.-D. cangrenei] /<fr. gangrene, lat. gangraena

CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (<fr. gangrener, it. cancrenare)

CANGRÉNĂ s. f. 1. distrugere prin putrezire a unei părţi din ţesuturile unui organism animal. 2. (fig.) stare de descompunere morală, de corupţie. (<fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena)

CANGRÉNĂ s.f. (Med.) Alterare (ireversibilă) a unei părţi din ţesuturile animale, care se întinde şi duce la distrugerea lor. [Var. gangrenă s.f. / < it. cangrena, fr. gangrène < gr. gangraina – rană].

CANGRENÁ vb. I. refl. (Despre ţesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener].

cangrénă (-ne), s.f. – Distrugere sau putrezire a unei părţi din ţesuturile unui organism. – Var. gangrenă. Fr. gangrène. Oricît ar fi de incorectă, forma cu c- pare a fi înlocuit definitv forma etimologică, cu siguranţă datorită unei apropieri instinctive cu cancer. – Der. cangrena, vb.; cangrenos, adj.