CANTONAMÉNT, cantonamente, s.n. 1. Staţionare vremelnică (a unor unităţi militare) într-o localitate, în afara cazarmei; loc unde sunt instalaţi cei cantonaţi. 2. Loc de cazare special amenajat şi perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiţie de amploare). – Din fr. cantonnement.

CANTONAMÉNT s. 1. (MIL.) tabără, (reg.) stanişte. (~ al oştilor.) 2. (SPORT) tabără. (~ul de box de la Sinaia.)

cantonamént s. n., pl. cantonaménte

CANTONAMÉNT ~e n. 1) Popas într-o localitate a unei trupe militare în marş; campament; tabără; bivuac; lagăr. 2) Loc unde sunt cantonate trupele; cartier. 3) Loc de cazare a sportivilor în timpul antrenamentelor speciale. ~ de alpinişti. /<fr. cantonnement

CANTONAMÉNT s. n. 1. staţionare vremelnică (a trupelor în marş) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. 2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor. (<fr. cantonnement)

CANTONAMÉNT s.n. Staţionare vremelnică (a trupelor în marş) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. ♦ (Sport) Loc amenajat special pentru antrenamentul sportivilor. [Cf. fr. cantonnement].