CAPITULÁ, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A înceta ostilităţile şi a se preda învingătorului, în condiţiile dictate de acesta. ♦ Fig. (Despre oameni) A da înapoi în faţa piedicilor sau a greutăţilor; a nu mai continua o acţiune, o discuţie; a ceda. – Din fr. capituler, lat. capitulare.

CAPITULÁ vb. v. abandona, ceda, renunţa.

CAPITULÁ vb. (MIL.) a ceda, a se preda, (înv.) a se închina. (Cetatea a ~.)

capitulá vb., ind. prez. 1 sg. capituléz, 3 sg. şi pl. capituleáză

A CAPITUL//Á ~éz intranz. 1) (despre armate, ţari beligerante) A se preda inamicului, acceptând condiţiile acestuia. 2) fig. A ceda în faţa greutăţilor; a renunţa la părerile sale. /<lat. capitulare, fr. capituler

CAPITULÁ vb. intr. (despre un beligerant) a înceta ostilităţile, predându-se învingătorului. ♢ (fig.; despre oameni) a ceda, a se da învins. (<fr. capituler, lat. capitulare)

CAPITULÁ vb. I. intr. (Despre o armată, un stat etc.) A depune armele, a se preda învingătorului. ♦ (Fig.) A da înapoi, a ceda, a se da învins. [< fr. capituler].