CARACTERÍSTICĂ, caracteristici, s.f. – V. caracteristic (1, 3, 4, 5) [DEX'98]

CARACTERÍSTICĂ s. 1. v. însuşire. 2. (TEHN.) v. parametru.

característică s. f., g.-d. art. característicii; pl. característici

CARACTERÍSTI//CĂ ~ci f. 1) Trăsătură predominantă proprie unei fiinţe sau unui lucru, fenomen etc.; însuşire tipică; semn distinctiv. 2) mat. Parte întreagă a unui logaritm. 3) fiz. Reprezentare grafică a dependenţei unei mărimi în funcţie de o anumită variabilă. /<fr. caractéristique

CARACTERÍSTICĂ s.f. 1. Caracter predominant propriu unei fiinţe, unui lucru, unui proces etc.; însuşire tipică. 2. Partea întreagă a unui logaritm. 3. Curbă reprezentând modul în care variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcţie de o anumită variabilă. ♦ Mărime sau element care determină dintr-un anumit punct de vedere modul de funcţionare a unui sistem tehnic. 4. (Statist.) Caracteristică statistică = trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau a unui proces social-economic. [Cf. fr. caractéristique].