CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfăţişa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din fr. caractériser.

CARACTERIZÁ vb. 1. a defini. (Cum l-ai ~ pe X?) 2. a individualiza. (Îşi ~ sugestiv personajele.) 3. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se defini. (Se ~ veridic în memoriile sale.)

caracterizá vb., ind. prez. 1 sg. caracterizéz, 3 sg. şi pl. caracterizeáză

A CARACTERIZ//Á ~éz tranz. 1) (persoane, lucruri) A descrie, indicând trăsăturile caracteristice. 2) (persoane) A prezenta ca fiind caracteristic. Îl ~ează bunăvoinţa. /<fr. caractériser

CARACTERIZÁ vb. tr. 1. a constitui caracteristica unei fiinţe sau a unui lucru. 2. a înfăţişa, a descrie o fiinţă, un fenomen în ceea ce are particular, esenţial. (<fr. caractériser)

CARACTERIZÁ vb. I. tr. 1. A înfăţişa, a descrie o fiinţă, un lucru etc. în ceea ce are particular, esenţial, propriu. 2. A constitui caracteristica unei fiinţe sau a unui lucru. [< fr. caractériser].