CARACÚDĂ, caracude, s.f. 1. Peşte de baltă, cu corpul turtit lateral, lung de 20-35 cm (Carassius carassius). 2. Nume generic dat peştilor mici; peşte-ţigănesc. ♦ Fig. Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare). – Din bg. karakuda.

CARACÚDĂ s. (IHT.) 1. v. albitură. 2. (Carassius carassius) caras, (reg.) obleţ, sorean.

caracúdă s. f., g.-d. art. caracúdei; pl. caracúde

CARACÚD//Ă ~e f. 1) Peşte dulcicol din familia crapilor, de culoare gălbuie-aurie, având corp plat şi cap mic; caras. 2) Nume dat oricărui peşte mărunt. 3) fig. Persoană fără valoare. /<bulg. karakuda

caracúdă (-de), s.f. – 1. Peşte de baltă (Carassius vulgaris). – 2. Oameni de rînd, fără însemnătate. – 3. (Arg.) Pantofi. Bg. karakuda (Conev 53; DAR); pare cuvînt oriental.