CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinţi) A face carii, a se strica. [Pr.: -ri-a] – Din fr. carier.

CARIÁ vb. (MED.) a se găuri, a se strica, (reg.) a se scorboroşi. (Dinţii se ~.)

cariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. şi pl. cariáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. cariéze (sil. -ri-e-); ger. cariínd (sil. -ri-ind)

A SE CARIÁ pers. 3 se ~ză intranz. (despre dinţi) A face carii. [Sil. -ri-a] /<fr. carier

CARIÁ vb. I. refl. (Despre dinţi) A face carii, a se strica, a se găuri prin apariţia unor carii dentare. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. carier].

!cariá (a se ~) (-ri-a) vb.refl., ind. prez. 3 se cariáză; conj. prez. 3 să se cariéze (-ri-e-); ger. cariíndu-se (-ri-in-)