CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes şi a adepţilor lui, caracterizată prin metodă, ordine, rigoare. [Pr.: -zi-a-] – Din fr. cartésianisme.

cartezianísm s. n. (sil. -zi-a-)

CARTEZIANÍSM n. Concepţie filozofică a lui Decartes şi a adepţilor săi, caracterizată prin raţionalism, mecanicism şi dualism. [Sil. -zi-a-] /<fr. cartésianisme

CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera raţiunea drept unic izvor de cunoaştere şi a prescris reguli ale gândirii pentru cunoaşterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învăţătura lui Descartes în filozofie şi în ştiinţă; formă de raţionalism. [< fr. cartésianisme].