CASÁP, casapi, s.m. (Reg.) Măcelar. ♦ Fig. Om crud. – Din tc. kasap.

CASÁP s. v. măcelar.

casáp s. m., pl. casápi

CASÁP ~i m. pop. 1) Lucrător specializat în tăierea animalelor pentru consum; măcelar. 2) fig. Persoană care dă dovadă de cruzime excesivă. /<turc. kasap

casáp (-pi), s.m. – Măcelar. – Mr. căsap, megl. casap. Tc. kasab, din per. hasap, cuman. casap (Şeineanu, II, 92; Meyer 177; Lokotsch 1118; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰασάπης, alb., bg., sb. kasap. – Der. căsăpi, vb. (a omorî, a măcelări); căsăpie, s.f. (măcelărie); casap-başa, s.m. (căpetenie a breslei măcelarilor).