CAUZÁL, -Ă, cauzali, -e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ♢ Propoziţie cauzală = propoziţie subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârşeşte acţiunea din propoziţia regentă şi care corespunde complementului circumstanţial de cauză. Conjuncţie cauzală = conjuncţie care introduce o propoziţie cauzală. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causalia, fr. causal.

cauzál adj. m. (sil. ca-u-), pl. cauzáli; f. sg. cauzálă, pl. cauzále

CAUZÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de cauză; propriu cauzei. [Sil. ca-u-] /<lat. causalis, fr. causal

CAUZÁL, -Ă adj. De cauză, referitor la cauză. ♢ Propoziţie cauzală (şi s.f.) = propoziţie circumstanţială care arată cauza acţiunii din propoziţia regentă sau dintr-o propoziţie coordonată; conjuncţie cauzală = conjuncţie care introduce o propoziţie cauzală. [Pron. ca-u-. / < fr. causal, cf. lat. causalis].