CAZÁNIE, cazanii, s.f. Predică prin care se explică un pasaj oarecare din evanghelie. ♦ Carte religioasă care cuprinde predici sau povestiri în care se comentează texte evanghelice. – Din sl. kazanije.

CAZÁNIE s. (BIS.) cuvânt, omilie, predică, (înv.) chiriacodromion, didahie, poucenie, predicare, predicaţie, propovedanie, carte cu învăţătură. (Preotul citeşte din ~.)

cazánie s. f. (sil. -ni-e), art. cazánia (sil. -ni-a), g.-d. art. cazániei; pl. cazánii, art. cazániile (sil. -ni-i-)

CAZÁNI//E ~i f. 1) Cuvântare rostită de un slujitor al cultelor în biserică la sfârşitul liturghiei şi care conţine îndrumări morale; predică. 2) Carte religioasă care cuprinde tălmăciri şi comentarii ale textelor biblice. [Art. cazania; G.-D. cazaniei; Sil. -ni-e] /<sl. kazanije

cazánie (-ii), s.f. – 1. Predică, îndemn. – 2. (Fam.) Discurs lung şi plicticos, poliloghie, vorbărie. – 3. Dojană, mustrare. – Sl. kazanije „mustrare“, de la kaznĭ „pedeapsă“ (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 279; Cihac, II, 46). Cf. caznă.