CEARŞÁF, cearşafuri, s.n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecţionat din pânză, care se aşterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban, şal. [Var.: cearceáf s.n.] – Din tc. çarşaf.

CEARŞÁF s. v. giulgiu, linţoliu.

CEARŞÁF s. (rar) pânză, (Transilv. şi Ban.) lepedeu, (prin Olt. şi Ban.) pânzaică, (Mold., Bucov. şi nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de pat.)

cearşáf s. n., pl. cearşáfuri

CEARŞÁF ~uri n. Obiect de rufărie pentru pat, confecţionat din pânză, care se aşterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. [Sil. cear-şaf] /<turc. çarşaf