CEASLÓV, ceasloave, s.n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni şi cântări pentru diferite ceasuri (4) ale zilei şi care servea cândva şi ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s.n.] – Din sl. časoslovŭ.

CEASLÓV s. (BIS.) (înv.) orologhion. (~ul servea în trecut şi ca abecedar.)

ceaslóv s. n., pl. ceasloáve

CEASL//ÓV ~oáve n. Carte care cuprinde rugăciuni şi cântări religioase pentru diferite ceasuri ale zilei. /<sl. ţasoslovu

ceaslóv (-oáve), s.n. – 1. Carte bisericească cuprinzînd anumite rigăciuni pentru diferite ceasuri ale zilei. – 2. Cărţoi, catastiv. Sl. časoslovŭ (Cihac, II, 47); cf., pentru sens orologhiu.