CELULÁR, -Ă, celulari, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care aparţine celulei (1), de natura celulei; alcătuit din celule. ♢ Teorie celulară = teorie după care celula (1) constituie elementul fundamental al organizării interne a plantelor şi animalelor. 2. (Jur.; în sintagma) Regim celular = regim special la care sunt supuşi, pe anumite perioade, deţinuţii în închisori, prin izolare severă în celule (4) individuale. 3. (În telecomunicaţii; în sintagma) Telefonie celulară = sistem de telefonie fără cablu care pentru transmiterea semnalelor digitale utilizează aparate de emisie-recepţie de mică putere, emiţătoare-receptoare de tip releu, fiecare acoperind o celulă (7), şi echipamente computerizate pentru prelucrarea şi comutarea semnalelor. Telefon celular = aparat de emisie-recepţie, folosit în telefonia celulară; telefon mobil. II. S.n. Telefon celular, telefon mobil. Nu uita să-ţi iei celularul. – Din fr. cellulaire (I 1, 2), engl. cellular [telephone] (I 3, II).

celulár adj. m., pl. celulári; f. sg. celuláră, pl. celuláre

CELULÁR ~ă (~i, ~e) biol. 1) Care este format din celule. 2) Care ţine de celulă; care aparţine celulei. Nucleu ~. 3) Care este asemănător cu celula; de tipul celulei. /<fr. cellulaire

CELULÁR, -Ă adj. De natura celulei; format din celule. ♦ Regim celular = regim special în închisori, constând în izolarea severă a deţinuţilor în celule individuale. [Cf. fr. cellulaire].

celular