CENTÚRIE, centurii, s.f. 1. (În armata romană) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostaşi; (în vechea organizare a armatei române) subîmpărţire a cetei. 2. (În vechea Romă) Diviziune politică şi administrativă formată dintr-o sută de cetăţeni. – Din lat. centuria.

centúrie s. f. (sil. -ri-e), art. centúria (sil. -ri-a), g.-d. art. centúriei; pl. centúrii, art. centúriile (sil. -ri-i-)

CENTÚRI//E ~i f. (în antichitatea romană) 1) Subunitate militară cuprinzând o sută de soldaţi. 2) Subdiviziune politico-administrativă cuprinzând o sută de cetăţeni. [Art. centuria; G.-D. centuriei; Sil. -ri-e] /<lat. centuria

CENTÚRIE s.f. 1. Unitate a armatei romane formată din o sută de soldaţi. 2. Unitate politică şi administrativă în vechea Romă, formată din o sută de cetăţeni. [Gen. -iei. / < lat. centuria, cf. fr. centurie].