CHINÓVIE, chinovii, s.f. Mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun. [Acc. şi: chinovíe] – Din sl. kinovija.

CHINOVÍE s. (BIS.) (înv.) obşte. (O ~ mânăsti-rească.)

chinovíe s. f. (sil. -vi-e), art. chinovía (sil. -vi-a), g.-d. art. chinovíei; pl. chinovíi, art. chinovíile (sil. -vi-i-)

CHINÓVI//E ~i f. înv. Mănăstire mică unde călugării duceau o viaţă în comun. /<sl. kinovija

chinovíe (-íi), s.f. – Cenobit, mănăstire de cenobiţi. Gr. ϰοινόβιον, în parte prin intermediul sl. kinovija (Cihac, II, 647; DAR; Gáldi 164; Vasmer, Gr., 78). – Der. chinovit, s.m. (cenobit), din ngr. ϰοινοβίτης (dublet, neol. cenobit, din fr.); chinovitic, adj. (înv., de cenobit); chinovial, adj. (înv., de cenobit); chinoviceşte, adv. (în felul cenobiţilor); chinoviarh, s.m. (pustnic), din ngr. ϰοινοβιάρχης.