CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuieşte. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor.

CHINUITÓR adj. 1. rebel, supărător, (înv. şi pop.) necăjos. (O tuse ~oare.) 2. intens, puternic, stră-pungător, violent, viu, (fig.) ascuţit, sfredelitor. (Durere ~oare.) 3. v. obsedant.

chinuitór adj. m. (sil. -nu-i-), pl. chinuitóri; f. sg. şi pl. chinuitoáre

CHINUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ţine de chin; propriu chinului; apasător. O durere ~oare. [Sil. -nu-i-] /a chinui + suf. ~tor