CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX şi întrebuinţat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic.

CHIRÍLIC adj. (rar) slavon, slavonesc, (înv.) chirilicesc. (Alfabet ~; litere ~.)

chirílic adj. m., pl. chirílici; f. sg. chirílică, pl. chirílice

CHIRÍLI//C ~că (~ci, ~ce): Alfabet ~ vechi alfabet slav compus de călugărul Chiril în sec. IX. /Chiril n. pr. + suf. ~ic

chirílic, (-că), adj. – Cu litere din alfabetul vechi slav, compus de Chiril în sec. IX. – Var. cirilic. De la Chiril, şi modern din lat. Cyrillus. – Der. chirilicesc, adj. (înv., chirilic).