|
ciobi. 4 rezultate gasite
CIOBÍ, ciobesc, vb. IV. Tranz. A ştirbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob.
CIOBÍ vb. 1. a (se) ciocni, a (se) ştirbi. (S-a ~ un pahar din serviciu.) 2. v. sparge.
ciobí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciobésc, imperf. 3 sg. ciobeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciobeáscă
A CIOB//Í ~ésc tranz. (obiecte casante) 1) A preface în cioburi; a sparge în bucăţi. 2) A face să piardă o parte din margine; a ştirbi. /Din ciob
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|