CIONDĂNÍ, ciondănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri fără a-şi spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. ♦ Tranz. A certa pe cineva în mod repetat sau insistent. – Cf. săs. s c h ä n d e n.

CIONDĂNÍ vb. v. ciorovăi.

ciondăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciondănésc, imperf. 3 sg. ciondăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciondăneáscă

A SE CIONDĂN//Í mă ~ésc intranz. fam. A se certa uşor (pentru lucruri mărunte); a se ciorovăi; a se clănţăni. /cf. săs. schänden

ciondăní (-nésc, ít), vb. – 1. A bombăni, a bodogăni. – 2. A certa, a dojeni. – Var. ciondrăni. Creaţie expresivă ca dondăni, bombăni. După Cihac, II, 490, din mag. civódni; însă fonetismul este dificil. DAR propune săs. schäden „a certa“, care nu pare mai convingător (cf. Drăganu, Dacor., III, 1089). Der. cioandră (var. cioandă), s.f. (dispută, ceartă), pentru a cărui terminaţie cf. buleandră, fleandură; hoandră; ciondăneală, s.f. (ceartă); ciondănit, s.n. (ceartă).