CIOVÉI, cioveie, s.n. (Reg.) Obiect casnic (vechi şi fără valoare). – Et. nec.

ciovéi s. n., pl. ciovéie

ciovéi (-íe), s.n. – Hîrb; se spune în general despre obiecte casnice vechi şi fără valoare, şi mai cu seamă despre vasele de lemn. Origine incertă. Ar putea fi sl. čvanĭ „găleată de lemn,“ de unde şi ciuvai (var. Trans., cioban, Banat, ciuvan), s.n. (albie; găleată) şi ciuvaie, s.f. (bute; oală); cf. ciobacă. După Mîndrescu şi DAR, din germ. Schaff „vas de lemn“; Scriban se referă la sb. čivija „lemn“. Pentru ciubeică, cf. ciubuc.