CIRCUMCÍZIE, circumcizii, s.f. Tăiere rituală a prepuţului de jur împrejur, practicată de unele popoare orientale. [Var.: circumciziúne s.f.] – Din lat. circumcisio.

CIRCUMCÍZIE s. (înv.) obrezanie, obrezuire, tăietură.

circumcízie s. f. (sil. -zi-e), art. circumcízia (sil. -zi-a), g.-d. art. circumcíziei; pl. circumcízii, art. circumcíziile (sil. -zi-i-)

CIRCUMCÍZI//E ~i f. (la unele popoare semite) Ritual religios care constă în tăierea împrejur a prepuţului. [Art. circumcizia; G.-D. circumciziei; Sil. -zi-e] /<lat. circumcisio, ~onis

CIRCUMCÍZIE s.f. Tăiere împrejur a prepuţului (care face parte din ritul unor religii). [Gen. -iei, var. circumciziune s.f. / < lat. circumcisio].